Credincioșii prăznuiesc azi Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului este sărbătorită în 2 februarie și cei care țin post au dezlegare la pește în această zi.

Întâmpinarea Domnului, unul dintre cel douăsprezece praznice împărăteşti din an, sărbătoreşte aducerea la templu a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfânta Fecioară Maria, la 40 de zile de la Naşterea Sa.

Acest mare praznic a fost instituit de împăratul roman Justinian I (527-565), mai înainte făcându-se de către Biserică pomenire despre Întâmpinarea Domnului, dar fără să fie sărbătorită.

Perioada celor 40 de zile era stabilită pentru curăţirea celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului, potrivit prescripţiilor Legii iudaice.

„Nu era nevoie de curăţire a aceleia care a născut fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul. Dar ea, ca să nu se arate potrivnică Legii, ci mai ales să fie ascultătoare, a venit să se curăţească, ea cea cu totul curată şi fără prihană” (Vieţile Sfinţilor).

Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, cea de-a doua Carte a lui Moise din Vechiul Testament spune: „Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu” (Ieşire, 2-2).

În temeiul acestei porunci, fii lui Israel aduceau pe pruncii lor cei întâi născuţi în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Aceştia erau răscumpăraţi cu preţ, numit argintul răscumpărării, şi acesta se da leviţilor care slujeau în biserică. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.

Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi „Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui”. (Luca 2; 25)

Când dreptul Simeon a luat în braţe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a mulţumit printr-o rugăciune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 25-26).

Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.

Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Şi aşa s-a mutat cu pace la adânci bătrâneţi, pentru că se scrie despre Sfântul şi Dreptul Simeon că a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară.