Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Tot azi se sărbătoresc Sânzienele, sau Drăgaicele

Sânzienele se sărbătoresc anual în 24 iunie, iar ziua are o simbolistică aparte în mitologia românească. Aceasta este cea mai mare şi mai spectaculoasă sărbătoare păgână a anului, care coincide, ca dată cu Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Se spune că Sânzienele sunt zâne bune, ce fac parte din familia ielelor, dar că atunci când sărbătoarea nu este respectată, devin surate cu Rusaliile, despre care se spune că sunt zâne rele. Sânzienele sunt cunoscute și sub denumirea de Drăgaice, iar superstițiile spun că pot fi văzute de Sfântul Ioan Botezătorul, în 24 iunie.

În plus, sărbătoarea mai este cunoscută și drept ”Amuțitul cucului” deoarece pasărea, care poate fi auzită doar trei luni pe an, s-ar opri din cântat în 24 iunie.

În jurul Sânzienelor s-a conturat o imagine de zâne foarte frumoase, ce trăiesc în păduri și câmpii, și care dau puteri plantelor pe lângă care trec, acestea transformându-se în leacuri. De altfel, există chiar și o floare ce le poartă numele.

În mai multe zone din România se organizează festivaluri de Sânziene, când se aprind focuri pe câmp, în jurul cărora dansează femei tinere îmbrăcate în rochii lungi și albe, sau în port popular, cu coronițe din flori pe cap.

Se spune că Sânzienele te pot pedepsi dacă nu le respecți cum se cuvine de ziua lor și pot stârni vârtejuri și vijelii, pot aduce grindină și pot lăsa plantele și florile fără leac și fără miros. De asemenea, se zice că bărbații care le văd noaptea cum dansează se vor îmbolnăvi.

Sărbătoarea Sânzienelor este şi un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene.

Se spune că Sânzienele de răzbună amarnic dacă tradiţia nu este respectată.

În zonele rurale, fetele merg să culeagă sânziene din care își fac coronițe. Mai apoi, le aruncă peste casă. Dacă coronița rămâne agățată pe casă și nu cade, e semn că în acea gospodărie va avea loc o nuntă. Fetele mai păstrează câteva flori, pe care le usucă și le pun sub pernă în speranța că își vor visa alesul.

În alte zone se joacă Drăgaica. O fată se costumează în costumul bărbătesc numit Drăgan, iar altă fată în cel femeiesc, Drăgaica. Acestea merg din casă în casă și joacă, fiind vorba despre sărituri în formă de cruce și îmbrățișări. Oamenii care le primesc vor avea noroc, recolte bogate și spor la muncile câmpului.

De asemenea, femeile se scaldă într-o apă curgătoare, iar apoi se tăvălesc în iarbă, în roua dimineții. Astfel vor rămâne curate și sănătoase și ferite de boli. În plus, cele care își doresc copii vor avea șanse mai mari să rămână însărcinate.

Se spune că dacă plouă în ziua de Sânziene e semn de belșug, mai ales pentru porumb și vin.

De asemenea dacă cucul va înceta să cânte cu mult înainte de Sânziene, e semn că vara va fi la început călduroasă, apoi secetoasă. Dacă însă cucul continuă să cânte și după Sânziene, atunci vor fi foamete, războaie și alte nenorociri.